Prima pagină      Informații utile      Toponomie
 
SATELE SUCEVENI ȘI ROGOJENI
 
     Suceveni, sat, constituit pe pârâul Oarba (izvorăşte de la poalele Dealului Gomaşului, la apus de Cavadineşti, prin văile Carpeni, Gruiu şi Viilor, M.Pacu, Dicţionar geografic al judeţului Covurlui, 1893, p. 125-126), înainte de 6 ianuarie 1741 (ANDIC, AN, MXCIV/13) pe moşia satului Pogoneşti, menţionat la 5 ianuarie 1705 (Documente privind relaţiile agrare, II, p. 104-105). Pogoneşti a fost în partea de jos a Sucevenilor de astăzi (precizare într-un document din 2 martie 1777, când Sucevenii sunt numiţi Oarba şi Chirileşti, (DJAN, laşi, Anaforale 26, f. 91 v-92), după cum menţiona regretatul istoric Paul Păltânea, în ’’Istoria acestor locuri.Toponimie gălăţeană. Numele comunelor şi satelor’’, publicat în cotidianul ’’Viaţa Liberă’’ nr.3942 din 5 noiembrie 2002, p.6. Cu ocazia unui proces deschis la 10 septembrie 1837, vechilii “răzeşilor Suceveni” declară că “moşia Suceveni” este “a lor, răzăşească”, invocând un hrisov al domnitorului Ştefan cel Mare din veleatul 7003 (1 septembrie 1494 – 31 august 1495, Anaforale 26, f. 87-88), un fals al hrisovului din 3 ianuarie 1459 (DRH, A, II, p. 116 nr.81) prin care se întăresc lui Lână Rugină mai multe sate, printre care Stoborâni şi Botâşeni existente pe teritoriul Sucevenilor. Numele satului Suceveni se desluşeşte prin lămuririle din 9 septembrie 1824 ale Pârcâlâbiei Galaţi: mazilul Pogan a dat “din vechime” zestre “unui Tudor Sucebeanu, om străin” o “parte din trupul moşiei Pogâneşti” care “şi-au luat numire acel loc de Suceveni” (Anaforale 26, f. 94- 95). Iorgu Iordan admite o asemenea explicaţie (Dicţionar al numelor de familie româneşti, p. 429). Nu se poate lua însă în seamă, în acest caz, opinia că toponimul deriva de la apelativul soc, “arbust din aceeaşi familie cu bozul şi liliacul” (Toponimia românească, p. 429).
     Satul Suceveni se numea în 1803, Slobozia Chirileşti, şi era proprietatea paharnicului Nicolae Cachi (Iricariul, VII, p. 335). Toponimul este compus din apelativul slobozie, aşezare formată cu locuitori aduşi de proprietar de peste hotare, fiind scutiţi de dările către stat o anume vreme, şi numele de grup Chirileşti, descendenţii unui Chiril, onomastic de origine greacă, creat din tema chir, “autoritate” (DOR, p.30-31). Satul Chirileşti este atestat la 2 martie 1777. Era “într-un hotar” cu satul Oarba (DJAN, laşi, Anaforale, 26, f. 21 v – 22. Moise Pacu, Cartea judeţului Covurlui, III, p. 90, foloseşte anul 1770). A fost la nord de satul Suceveni. Satul Chirileşti era numit şi Oarba în 1827 (TTRM, 1,2, p. 1218, voce Tudor Vladimirescu 4).
    Satul Chirileşti a primit, în 1924, numele de Tudor Vladimirescu şi forma comună împreună cu satul Suceveni (TTRM, 1,2, p. 1644, voce Tudor Vladimirescu 2). Legea administrativă din anul 1968 impune denumirea Suceveni, pentru că intrase în componenţa judeţului Galaţi, satul Tudor Vladimirescu ce aparţinuse, până în 1950, judeţului Tecuci. Pogoneşti, sat, pe care l-am amintit, a fost la sud de Suceveni, spre Rogojeni, unde este Dealul Pogoneştilor. Numele şi-l are de la “mazilul Pogan“, menţionat mai înainte. Nume vechi. Danciul Pogan, nepotul “bătrânului Nicoară Pogan“, trăia, la 6 martie 1497 (DRH. A, III, p. 373 nr. 207), în satul Pogoneşti (com. Pogana, jud. Vaslui). Numele Pogan este de origine slavă, poganu, “păgân”, preluat din latină, paganus (E. Petrovici, Studii de dialectologie şi toponimie, 1970, p. 117. DOR, p. 350 afirmă, greşit, că pogan l-am primit printr-un intermediar maghiar). De la sensul iniţial “păgân”, “eretic“, s-a trecut, în Moldova, la cel de “arţăgos”, “fără milă”, “slut”, iar în Transilvania, “vânjos”, “puternic” (DLR, VIII, 3, p. 342 – 343; l.lordan, Toponimia, p. 249).
 
     Rogojeni, sat atestat la 2 iulie 1502 (DRH, A, III, p. 502 nr. 282. Afirmaţia lui Moise Pacu, Cartea judeţului Covurlui, III, p. 90, că satul s-a înfiinţat în 1670 este greşită). Toponimul este de origine onomastică, având ca temâ cuvântul de origine slavă, rogoz, “plante erbacee care cresc prin baltă” (DLR, IX, p. 521). Un document din 28 iulie 1622, pentru vânzarea unor părţi din moşia satului Seliştea, ţinutul laşi, aminteşte de Gliga Rogoz şi tatăl lui, Simion Rogoz (DIR, A, XVII, V, p. 152 – 153 nr. 213), care a trăit în secolul XVI. Sufixul ’’eni’’ al toponimului indică descendenţa (I. Iordan, Toponimia, p. 157) din întemeietorul satului, Rogoz. N. Drăganu (Din vechea noastră toponimie, în Dacoromania, I, 1920, p. 139) a explicat toponimul prin numele plantei. Un loc Rogojeni era, la 25 aprilie 1820, pe moşia satului Ijdileni com. Frumuşiţa (DJAN, laşi, Anaforale 39, f. 26).